Informaţii precise asupra înfiinţării satului Văcăreni nu se cunosc. Tradiţia spune că în vremea veche un om din Reni ar fi pierdut o vacă, care a trecut Dunărea şi Balta Crapinei. Plecând să o caute, se zice că a găsit-o prin aceste locuri. Văzând că pe aici sunt locuri bune de păşune şi-a adus şi celelalte vite pe care le mai avea şi a făcut o târlă. Mai târziu au venit şi s-au aşezat aici mai multe familii din Basarabia, Moldova şi Muntenia, care au dat denumirea satului Văcăreni. Prima menţionare documentară este cea din DEFTERUL din 1573 în care apare sub numele de VĂKĂRENI într-o listă privind obligaţiile unor sate faţă de Poartă, obligaţie în oi. Harta statistică rusă din 1838, înseamnă satele existente cu numele lor, cu felulpopulaţiunii locuitoare, şi se află la Academia română cu numărul caselor şi curţilor, precum şi satele devastate şi devenite pustii. Numărul de case locuite (1828 - 1829): Garvăn 43, Văcăreni 64, Luncaviţa 34. Pe la 1878 Dobrogea se popula din nou cu moldoveni basarabeni, veniţi de peste Prut (unde se refugiaseră înainte, în timpul războiului cu turcii, acum înfrânţi) şi câteva mii de ardeleni. Se atestă prezenţa acestora în faţa Galaţilor în Văcăreni, Garbina (Carpina) şi Jijila; spre sud de Măcin în Turcoaia, Satu nou şi Peceneaga. După plecarea turcilor 1877-1878 bulgarii s-au împrăştiat din Cerna în satele neaoşe româneşti ca: Luncaviţa, Văcăreni, Peceneaga, Ostrov, Dăeni, Gârliciu. Localitatea Văcăreni, veche aşezare românească, a fost declarată comună având în componenţă satele Văcăreni şi Garvăn în anul 1878, odată cu reunirea Dobrogei cu România sub această formă menţinându-se până în 1950 când devine comună în raionul Măcin. În 1968 devine sat al comunei Luncaviţa, judeţul Tulcea. Documentele care s-au păstrat de la Primăria comunei Văcăreni pe perioada 1928-1941 se referă la administrarea islazurilor, statistica animalelor, viilor şi locuitorilor, alegerilor comunale şi averea comunală. Singurul dosar care s-a păstrat în Arhivele Naţionale este Dosarul nr. 117 cu privire la Primăria Văcăreni, conţine informaţii din perioada 1928-1930. Datele se referă la: - instituirea în comuna Văcăreni a comitetului de conducere aviatic -1928; - administrarea islazurilor comunale, măsuri de stârpire a insectelor vătămătoare a culturilor, liste cu cooperatori de păşune, debitorii cărora li s-au dat locuri de casă 1928; - corespondenţă privind probleme de personal: numiri, pedepse, etc. -1928; - lucrările consiliului comunal şi al delegaţiei permanente-1928; - tabele statistice IOVR -1928; - tablouri nominale de consilierii comunei statistici de cârciumi, stabilimente industriale, mori, tâmplării, etc., animale, stupi, locuitori pe naţionalităţi. 1928 – 1929 - corespondenţă privind lemne de foc, instrucţiuni privind revizurea anuală a biletelor de liberă trecere a supuşilor străini, încasări de concentrări pentru instrucţie, registru, mişcarea populaţiei – 1929; - cereri pentru eliberări de certificate: cetăţenie, de bună purtare, constatare în viaţă, stare materială, port-armă - 1929; - convocarea consiliului comunal; deliberări -1929; - statistica viilor- 1930; - alegerea comitetului şcolar -1930; - corespondenţă privind liste electorale, taxe, convorbiri telefonice, decizii de încadrare, decizii de incadrare de personal – 1930; - corespondenţă relativă la supuşi străini, respectarea legii, repaosului duminical, circulaţia , evenimente în comună -1930. - lista electorală cuprinzând numele locuitorilor ce îndeplinesc condiţiile de a fi alegători la alegeri administrative şi camera agricolă. Cercetările pe care le-am efectuat au dus la concluzia nefericită demersului meu de a constata că arhiva completă a localităţii a fost mutată la centrul comunal Luncaviţa în 1968, unde a fost devalizată de un incendiu în anii 70. Din aceeaşi perioadă s-a păstrat primul număr din revista locală de satiră şi umor, Trompeta Văcărenilor (1925) care ilustrează preocupările locale, moravurile, dar şi capacitatea intelectualităţii locale, dovedită de un limbaj elevat, corect gramatical, dar în primul rând un rafinat simţ al umorului. În anul 1968, comuna Văcăreni a fost desfiinţată abuziv, reclamându-se rebeliunea populară din 1958, când ţăranii proprietari nu au fost de acord cu colectivizarea forţată. Atunci, Nicolae Ceauşescu, secretar al C.C. al P.C.R. cu probleme agrare a fost însărcinat cu aplanarea conflictului, deplasându-se în comuna Văcăreni. Misiunea lui s-a soldat cu îndârjirea locuitorilor care nu au renunţat la proteste până nu a fost îndeplinită solicitarea acestora, anume ruperea cererilor de colectivizare făcute sub presiune armată. Rezultatul acestei victorii a fost plătit foarte scump: arestări masive (anchetaţi sub stare de arest 110 din care 45 condamnaţi la 2-10 ani), presiuni asupra familiilor condamnaţilor. De asemenea memoria locală a reţinut acest conflict ca singur motiv al desfiinţării comunei Văcăreni. După un lung process de lobby care a durat din 1990 până în 2003 comuna Văcăreni a fost reînfiinţată în anul 2003 prin Legea nr. 471/2003.